Blog Ramona Lazar

De cand e lumea, cel putin asa stiu eu, exista conflictul asta NORA-SOACRA. Eu una, sincer, nu mai stiu ce sa fac. In aparenta soacra mea pare un super om, o femeie de nota nu 10, de nota 100. Pana aici nimic de zis. Doar ca eu (in lungul timp pe care l-am petrecut cu sotul meu) nu pot trece peste niste lucruri care pentru mine au cat de cat un aport si ma pun pe ganduri.

Intotdeauna are ceva de criticat la adresa mea. Sunt situatii cand tensiunea se acumuleaza si izbucnesc conflicte. Si e teribil de enervant atunci cand rabufnesc Rezultatul? Toti considera ca soacra n-a zis, in fond, nimic rau, iar eu sunt cea care starneste discutiile neplacute. Bineinteles, ma pot stapani (a cata oara?), dar buna mea dispozitie a fost compromisa. Atunci cand nu-mi convine ceva pur si simplu nu-mi convine…

O soacra poate fi atat de bagareata si de enervanta, incat sa te scoata din minti.
Ea este un animal de prada, cu simturile treze, ea spioneaza, ea vegheaza, ea pazeste, ne considera bunul ei de drept si este atenta ca nu cumva sa evadam, sa radem fara ea, sa fim veseli. In fine, sa traim fara ea.

Cred ca trebuie sa fiu foarte lingusitoare si draguta cu ea, (eu una nu pot), sunt mai directa si dreapta.
Din cauza ca nu pot fii diplomata (defapt prefacuta caci asa trebuie sa fii) am incercat sa o tin un pic la distanta, sa nu se amestece in treburile noastre, sa o pun putin la punct, spunandu-i si sotului ce ma deranjeaza ca sa nu ma mai cert cu ea.
O mica problema ar fi ca ar trebui sa am si sustinerea sotului 100%.

Nu vreau sa fiu nerespectuoasa, dar nici nu pot tolera anumite lucruri la infinit.

Cu cât ne întâlnim mai rar, cu atât mai bine!