Ce inseamna sa fii umil?

Stii care e originea cuvantului umilinta? Vine din latinescul humilis, care inseamna humus, adica pamant.

Sa nu credeti cumva ca a fi umil consta in a te considera inferior celorlalti. Este mai degraba o atitudine care provine dintr-o cunoastere lucida si obiectiva de sine: inseamna sa te vezi asa cum esti in realitate, nici mai mult, nici mai putin.

Contrariul umilintei este orgoliul. Orgoliul e subtil.

Stii ca oamenii cei mai orgoliosi sunt cei care au cea mai putina incredere in ei, dar nu arata asta niciodata? Orgoliosii sunt de multe ori dezechilibrati si nesatisfacuti; de fapt, sufera profund. Asta nu scuza cu nimic comportamentul lor si nici nu le atenueaza responsabilitatea, dar stiind asta iti permite sa ii intelegi mai bine si sa fii mai tolerant fata de ei. Mai mult decat oricine altcineva, o persoana orgolioasa are nevoie de incurajari, de complimente.

Orgoliul este o sclavie care ne distruge vietile si devine o apasare in relatiile noastre cu ceilalti.

”Orgoliul precede ruina: un spirit mandru este semnul prevestitor al caderii”, spune un proverb biblic.

Orgoliosul crede ca fericirea lui depinde de parerea buna pe care o au ceilalti despre el.

Lambert Hugede, in lucrarea lui Cand se frang stejarii, ne spune: ”Atata vreme cat nu suportam remarcile drepte ale unei critici obiective, atata vreme cat sfaturile ne vor jigni, atata vreme cat nu vom admite ca poti invata din esecuri, atata vreme cat nu ne vom recunoaste nici greselile, nici slabiciunile, atata vreme cat vom avea nevoie de o curte care sa ne admire, atata vreme cat ne consideram buricul pamantului, scopul suprem al omenirii, atata vreme cat nu vom intelege ca devenind umili devenim mai puternici… vom ramane sclavi”.

Este bine, linistitor si drept sa ne convingem ca nu suntem de neinlocuit. Totusi sa nu confundam umilinta cu dispretul fata de sine! Cel care se dispretuieste nu atrage pe nimeni; pana la urma ceilalti ii acorda acest dispret pe care el crede ca il merita. Cand suferi de aceasta problema, te temi de esec, ceea ce te paralizeaza si te duce la dispretuirea succesului.

Trebuie sa recunoastem ca este foarte dificil sa fii mare si umil in acelasi timp. Atunci cum arata un ”mare om” plin de umilinta?

In prezenta lui, nu te simti complexat; dimpotriva, te simti pus in valoare. Nu incearca sa te surprinda cu spiritul, cunostintele si geniul lui. Dar inteligenta sa are capacitatea sa confere toata stralucirea inteligentei sale; te face sa stralucesti, caci, in loc sa se arate el intr-o lumina interesanta, mai repede se intereseaza de tine.

O persoana cu adevarat umila nu numai ca accepta ca exista persoane care ii sunt superioare, ci se si bucura de asta si cauta sa profite. Este destul sa cauti in fiecare om o calitate superioara celei pe care o ai. Cel care are aceasta capacitate sa se emotioneze de lucrurile frumoase pe care le vede in viata celorlalti este un om fericit. De aceea numai oamenii umili sunt echilibrati.