Imi amintesc si acum cum alergam de la joaca spre casa, ca sa prind desenele animate pe TVR. Nu erau foarte multe la vremea aceea, dar erau o bucurie. Aceste desene animate m-au educat si mi-au format caracterul in timp, iar pe vremea aceea le indrageam  si le asimilam.

Ma uit si acuma la desene animate, dar mai mult din nostalgie. Multe din desenele animate din ziua de azi par facute pe banda si cu prea mult copy/paste, asa ca raman la varianta ‘Oldies but goodies’.

Cand incepea Sandy Bell, niciun copil din generatia celor ‘crescuti cu cheia in gat’ nu se mai juca afara, toti stateam cuminti si o asteptam. Sandy Bell era desenele meu preferat.

Balanel si Miaunel, erau foarte indragiti de toti copii.  Povestea dintre un catel si o pisica, ocupa un loc special in copilaria noastra.

Chip si Dale sunt cei mai veseli, cei mai amuzanti!

Tom si Jerry sunt desenele clasice, care ma fac sa zambesc si sa ma minunez de fiecare data. Nu cred ca voi inceta vreodata sa ma uit la ei!

Strumfii, minunatele personaje fantastice, acei omuleti albastrii cu caciuli albe. Cred ca exista persoane care ar putea sa imi vorbeasca ore in sir despre strumfi.

Va mai aduceti aminte de Popeye si de faimoasa melodie ‘I’m Popeye, the sailor man’ ? Un marinar care cand intra in bucluc arunca pe gat o conserva de spanac si capata puterea de a se lupta cu ‘baietii rai’.

Captain Planet, spiritul pamantului care proteja planeta de dezastrele ecologice. Earth, Fire, Wind, Water and Heart erau cele cinci elemente necesare pentru cel mai puternic campion al pamantului.

 Familia Flinstone, prezinta intamplari traznite a unei familii moderne din Epoca de Piatra si a prietenilor acestora.

Pinocchio, baietelul din lemn, caruia ii creste nasul cand spune minciuni.

Nu stiu care e varsta optima pentru a te uita la desene animate, dar stiu ca aceea varsta la care eu ma bucuram de aceste desene animate, nu mai exista. Amintirea acestor desene animate din copilarie, cand ma bucuram alaturi de cei dragi, raman clipe unice prin gingasia si caldura lor.

Din cauza frigului de afara mi-am dorit sa zbor pe un continent mai calduros.  Un fruct de mango m-a ajutat sa visez ca sunt intr-o tara exotica. Asa ca pentru o clipa am inchis ochii, si am visat ca stau la soare pe o plaja in Brazilia.

M-am decis sa mananc macar o data pe saptamana un mango, are exact ce am eu nevoie pe o asemenea vreme: vitamina C, perfecta pentru cresterea imunitatii. Mai are vitamina E, saruri minerale, cum sunt cele de potasiu, fier, fosfor, calciu sau zinc. 

De asemenea este si un fruct energizant, previne afectiunile cancerigene.

Tot mango ne ajuta sa nu imbatranim prea repede, nu ca ar opri timpul in loc, ci contine carotenoizi si flavonoide, niste antioxidanti puternici.

Asa ca de fiecare data cand o sa mananc mango o sa visez, chiar si cu ochii deschisi, ca stau pe o plaja exotica, si cu un cocktail de vitamine in mana. 

In noaptea asta vine Mos Nicolae!
Sa ne pregatim cizmulitele si sufletele pentru a primi cadouri! Sa incercam sa redevenim copii si sa ne punem dorinte!
Imi aduc si acum aminte cand eram copil, cu cata emotie si atentie imi curatam cizmulitele, in ajun de Mos Nicolae, pentru ca stiam ca Mos Nicolae se uita foarte atent cat de bine sunt curatate cizmulitele inainte sa puna cadourile, si pana sa vina el, ma tot uitam sa nu se fi murdarit intre timp. Si mai stiam ca daca am fost cuminte Mos Nicolae imi va aduce tot ce imi doresc, iar daca nu am fost cuminte imi lasa o nuielusa.
Mi-am curatat iar cizmele, cu aceeasi emotie de copil, si nu imi ramane decat sa sper ca Mos Nicolae va trece si pe la mine.

Am impresia ca e Vineri 13 azi. O nebunie curata. M-am uitat pe fereastra si am vazut un soare puternic. Imi vine sa ma urc in masina si sa plec departe, departe de plantatie. Am impresia ca soarele de azi imi da asa o stare de bucurie, de euforie. Stau si numar minutele pana la urmatoarea ora fixa pe ceas, si nu mai am rabdare…
Ma gandeasc asa la patul meu de acasa, la camera de un verde masliniu foarte deschis, si mi-am adus aminte ca se spune ca cele mai bune afaceri se fac in pat. Cred ca o sa fac o propunere de afacere azi, nu are cum sa nu iasa, doar e verde peste tot, mult verde.

Cand eram copil, imi doream mereu sa devin mare, sa scap de scoala care ma stresa cu trezitul dimineata, si interminabilele extemporale si teze. Vroiam sa ajung independenta pentru a nu mai cere bani de la parinti, sa locuiesc singura, fara a avea restrictii. Imi doream sa fac foarte multe lucruri pe care le puteau face numai adultii, si care mie, ca si copil imi erau interzise.
Au trecut cativa ani buni de cand am terminat liceul. Imi aduc aminte de acea frumoasa perioada, cand eram tineri, nebuni si lipsiti de griji. Am rasfoit albumul cu pozele colegilor din liceu, si am incercat sa imi aduc aminte cu drag de anii aceia indepartati. Pe masura ce rasfoiam albumul, incepeau sa ma cuprinda emotiile, bucuria admiterii la liceu, cand proful rasfoia catalogul si te rugai: “Doamne sa nu ma nimereasca pe mine. Promit ca data viitoare invat tot!” Sau cand inima ni se facea cat un purice atunci cand faceam vreo traznaie si asteptam ca diriga sa ne sapuneasca bine, folosind obisnuita amenintare: “Va scad nota la purtare la toti, daca nu spuneti cine … ” Sau bietul prof de fizica, care era asa de ingaduitor cu noi, dupa cate i-am facut, creta pe scaun, clasa aproape goala cand intra la ora.
Din pacate aveam in clasa si o spargatoare de chiul. Imi amintesc perfect de sarmana fata, cuminte, studioasa, care chiar vroia sa invete.
Si de profa de mate, care vroia sa scoata savanti din noi, clasa noastra fiind de chimie-biologie, iar noi abia daca stiam teorema lui Pitagora.
Si acum adolescentii se plang de faptul ca nu se mai termina scoala odata. Asa se intampla in 90% din cazuri. Foarte rar mai vezi un adolescent cu capul pe umeri, care sa fie capabil sa asculte de profesori si de parinti, care nu ne invata si nu ne spun sa facem ceva, numai de dragul de a spune, ci au trecut si ei prin aceste etape ale vietii lor, iar sfaturile lor sunt potrivite.
Ce as mai vrea sa mai fiu macar pentru o zi, de 18 ani, fara grijile si problemele cotidiene ce le am azi!
Intradevar, fiecare perioada din viata noastra este o etapa pe care trebuie sa o parcurgem, pentru a evolua din toate punctele de vedere.

Cand au trecut anii? Cand am devenit oameni in toata firea, cu griji, cu probleme?