Nu am avut incredere niciodata in cei care au spus ca nu au fost si nici nu sunt gelosi. Oricat de mare ar fii increderea fata de partenerul tau si oricat de sigur ai fii ca nu va insela, e imposibil sa nu se iveasca situatii in care gelozia sa fie starnita.

A fii gelos inseamna sa fii atent la modul in care partenerul tau este privit si admirat de cei din jur. A fii gelos inseamna sa iti pese, si sa te doara acele clipe care le petrece fara tine, nu pentru ca ai vrea sa il controlezi, ci din dorinta nebuneasca si frumoasa pe care indragostitii o au, cand isi impartasesc toate melancoliile si splendorile lumii. A fii gelos inseamna ca vrei sa iti aperi partenerul de privirile pofticioase si de ispitele care l-ar putea face sa incalce acele promisiuni facute.

Atunci cand ajungem sa iubim toti suntem gelosi. Cred ca in viata noastra se nasc motive de gelozie, venite din trecut sau dintr-un viitor posibil. Insa, multi au invatat sa declare hotarat ca nu sunt gelosi, ca sa para mai senini, mai curati.

Afirmatia “Eu nu sunt gelos” face parte din categoria celor care neaga lacomia, invidia si zgarcenia. Doar ca, realitatea spune ca fiecare dintre noi e mai mult sau mai putin calic. Cu totii stim ca viata e o lupta necontenita cu lacomia, cu ispita si cu invidia. Mult mai simplu si mai comod e sa nu ne recunoastem defectele, nici macar atunci cand ne privim in oglinda. Chiar si atunci negam orice slabiciune, sperand ca astfel o ucidem. Dar nu este adevarat …

E firesc sa fim gelosi, atunci cand iubim. Dar daca nu mai iubim, sau am iubit odinioara, poate e la fel de firesc sa ne doara, sa ne pese, si sa ne aducem aminte …

Oare gresesc?

Este oare un copil salvatorul unei casnicii?

Mereu auzim aceasta scuza nobila, in nenumarate casnicii bazate pe discreditare: “Stau pentru copil…” Femeile si barbatii se folosesc mereu de aceasta scuza din motive de traditie, durere, pentru ca niciunul nu vrea sa isi raneasca copilul. Pentru copil parintii sunt in stare de sacrificii, sunt in stare sa nu doarma, sa nu manance, sa se umileasca si chiar sa cerseasca. Unii dintre ei ar fii in stare chiar sa mearga desculti pana la capatul lumii si sa vina inapoi, pentru copil.

 Oare asta chiar este o solutie cand lucrurile nu mai merg bine intr-o casnicie?

Dar oamenii care gandesc limpede si sunt lucizi isi dau seama ca acei copii care traiesc langa niste parinti nefericiti, vor porni si ei la fel in viata purtand amprenta tristetii. Acei copii care cresc in umbra unui parinte infidel, vor fi si ei la fel, sau vor cauta parteneri necredinciosi pe care vor incerca sa ii trateze de acel viciu, care in copilarie le-a adus atata suferinta. Dar nu vor reusi, iar concluzia finala va fii aceea ca atunci cand o femeie si un barbat nu mai sunt impreuna fericiti in casnicie, cel mai bine e sa se desparta, pentru a-si ferii copii de suferinta cauzata de pierderea oricarei sperante.

Cu toate acestea pasul despartirii este ingrozitor de greu de facut pentru multi dintre oameni. Deoarece le este frica de singuratate, frica, ca nu vor mai gasi o persoana care sa le iubeasca copilul, sau acea temere ca nimeni nu o sa ii mai accepte cu copii lor cu tot. Si atunci raman in relatii supuse unor chinuri, mintite.  Iar acea teorie: “Stau pentru copil…” ii salveaza in ochii lumii.

Casniciile care merg mai departe doar de dragul unui copil, nu sunt casnicii salvate!

Draga Mosule, vreau sa iti spun ca imi pare rau ca timpul mi-a furat copilaria, la care ii duc asa de tare dorul din cand in cand. Imi pare asa de rau ca timpul m-a schimbat, ca tot ce am trait in anii astia m-a maturizat, si tot ce s-a intamplat m-a facut sa nu mai cred in tine. Draga Mosule, imi pare rau, esti un om atat de bun in povesti, dar eu …, eu nu mai cred in povesti. Iti mai scriu inca o data, ca sa mai simt ce-am simtit cand nu aveam griji, cand tu erai mereu eroul meu de Craciun, cand imi aduceai dulciuri si jucarii, care imi faceau lumea atat de minunata.

Poate ca exista undeva parti din tine, poate ca atunci cand imi voi spune dorintele cineva le va auzi si va fi mai bine pe viitor. E mult ceea ce eu cer, stiu asta, dar tu pari singurul caruia ii pot spune ce simt, pentru ca in lumea asta nu mai am prea multa credinta.

Eu vreau ceva special, vreau o lume diferita! Vreau ca oamenii sa simta si sa observe frumusetea vietii, sa vada cat de frumoasa e natura, cat de frumoase sunt stelele, florile, iubirea, fericirea, soarele, apa, zapada, pasarile calatoare …

Vreau ca toate astea oamenii sa le observe, sa fie mai mult timp pentru fiecare om. Sa nu se mai faca diferente intre oameni, toti suntem la fel, pentru ca ceea ce ne schimba e gandirea.

Te rog incearca sa schimbi ceva! Fiecare om are dreptul la o viata mai buna!

Te rog sa nu lasi oamenii sa sufere din iubire, nimeni nu merita asta. Ajuta-i sa cunoasca iubirea asa cum am facut si eu, dar nu-i rani in dragoste, pentru ca e cel mai frumos sentiment de pe tot pamantul, si nu vreau sa-si piarda speranta in dragoste.

Te rog sa daruiesti mai multa bunatate in inimi, ia-le oamenilor dorinta de a rani! Sufletul ranit este cel mai greu de vindecat!

Constientul imi spune ca iti cer imposibilul, dar eu nu mi-am pierdut speranta. Ma retrag in lumea mea, unde pot visa ca tot ce ti-am spus poate deveni realitate.

Draga Mosule, iti multumesc ca m-ai ascultat!

Ne dorim celebritate si bani, cautam putere. Oare ele ne reprezinta cu adevarat? Oare nu ele ne fac atat de neinsemnati si de superficiali? De ce am ajuns asa?
De ce nu ne mai plac lucrurile simple?
Cand am ajutat ultima data un prieten? De cand nu am mai luat un buchet de flori mamei sau bunicii? De ce uitam sa zambim atunci cand iese soarele?
Am ajuns sa nu mai stim sa citim o carte, sa savuram o piesa de teatru, si suntem mereu prea ocupati pentru o cina in familie.
De ce am ajuns sa stam pana tarziu la birou, sa ne distrugem vederea cu ochii in monitor tot timpul? Ce satisfactii ne aduce fumul de tigara, aglomeratia din club sau un pahar de whisky?
Ce e cu atata dezordine in viata noastra?
Unde am pierdut firul lucrurilor simple care ne umplu sufletul?
Am uitat ca ele exista si le ignoram cu desavarsire in fiecare zi?
Ne putem face putin timp sa le redescoperim impreuna?

Cuvintele au o mare putere chiar daca nu ne dam seama atunci cand le rostim, mai ales cele care caracterizeaza un om. Cuvintele frumoase aduc energie buna pe cand cuvintele jignitoare, chiar daca le spunem doar asa, la nervi, au o putere distructiva.
Cred ca trebuie, eu incerc, sa ne abtinem de a le rosti pe cele rele.
Copilul nostru, cu timpul, va crede ca este un papa-lapte, nu va mai incerca sa-si depasesca calificativul “lenes”, mereu va crede ca nu poate sa priceapa nimic daca noi i-o spunem, uneori, cand rabdarea noastra se afla pe un raft la obiecte pierdute.
La fel si sotul, mama, si toti cei dragi carora, la nervi, le spunem lucruri pe care nu am indrazni sa le spunem niciodata unor straini.
Culmea, tocmai celor dragi ne permitem sa le adresam tot felul de calificative.
Spunem ce avem de spus ca sa ne varsam furia, ca sa ne potolim nervii.
Spunem cuiva ca sa fie martorul frustrarilor noastre, ca sa fim auziti.
Asadar, regula: nu spune niciodata celor dragi lucruri pe care nu ai avea curajul sa le spui celor ce iti sunt indiferenti!