Casnicie doar de dragul copilului

Este oare un copil salvatorul unei casnicii?

Mereu auzim aceasta scuza nobila, in nenumarate casnicii bazate pe discreditare: “Stau pentru copil…” Femeile si barbatii se folosesc mereu de aceasta scuza din motive de traditie, durere, pentru ca niciunul nu vrea sa isi raneasca copilul. Pentru copil parintii sunt in stare de sacrificii, sunt in stare sa nu doarma, sa nu manance, sa se umileasca si chiar sa cerseasca. Unii dintre ei ar fii in stare chiar sa mearga desculti pana la capatul lumii si sa vina inapoi, pentru copil.

 Oare asta chiar este o solutie cand lucrurile nu mai merg bine intr-o casnicie?

Dar oamenii care gandesc limpede si sunt lucizi isi dau seama ca acei copii care traiesc langa niste parinti nefericiti, vor porni si ei la fel in viata purtand amprenta tristetii. Acei copii care cresc in umbra unui parinte infidel, vor fi si ei la fel, sau vor cauta parteneri necredinciosi pe care vor incerca sa ii trateze de acel viciu, care in copilarie le-a adus atata suferinta. Dar nu vor reusi, iar concluzia finala va fii aceea ca atunci cand o femeie si un barbat nu mai sunt impreuna fericiti in casnicie, cel mai bine e sa se desparta, pentru a-si ferii copii de suferinta cauzata de pierderea oricarei sperante.

Cu toate acestea pasul despartirii este ingrozitor de greu de facut pentru multi dintre oameni. Deoarece le este frica de singuratate, frica, ca nu vor mai gasi o persoana care sa le iubeasca copilul, sau acea temere ca nimeni nu o sa ii mai accepte cu copii lor cu tot. Si atunci raman in relatii supuse unor chinuri, mintite.  Iar acea teorie: “Stau pentru copil…” ii salveaza in ochii lumii.

Casniciile care merg mai departe doar de dragul unui copil, nu sunt casnicii salvate!